
Luna decembrie a anului 1989 ne aminteste de atmosfera incarcata de suferintele ce se zvarcoleau in sufletele romanilor care asteptau, ca o alinare, marea sarbatoare a Nasterii Mantuitorului. In zona noastra au inceput a circula zvonuri despre evenimentele, aproape de necrezut, ce se derulau la Timisoara.
Nimeni insa nu comenta, sau daca se discuta in familie se facea cu maxima prudenta si de fiecare data se termina cu avertismentul: “nu discuta cu nimeni!... , nu cred ca este adevarat!”…In ziua de 21 decembrie Nicolae Ceausescu a programat o mare adunare populara in Piata Palatului, in speranta ca oamenii muncii din Capitala vor condamna revolta timisorenilor. O suta de mii de oameni ateptau discursul presedintelui Ceausescu. De la balconul Comitetului Central, Ceausescu a evocat o serie de realizari ale „Revolutiei Socialiste“ si ale „Societatii socialiste multilateral dezvoltate“ din Romania. Popula]ia, totusi, a ramas indiferenta, doar rindurile aflate in fata l-au sprijinit pe Ceausescu cu scandari si aplauze. Lipsa sa de intelegere a evenimentelor si incapacitatea de a trata situatia au iesit in evidenta cand a oferit, intr-un act de disperare, cresterea salariilor cu o suma de 100 de lei pe luna, si a continuat sa laude realizarile „Revolutiei Socialiste“, neintelegand ca alta revolutie se desfasura chiar in fata sa. Miscarile bruste venite de la periferiile adunarii si zgomotul produs de petarde au transformat manifestatia in haos. Mul]imea a incercat sa se imprastie. O parte din cetateni s-au regrupat langa hotelul Intercontinental si au inceput o manifestatie de protest care apoi a devenit revolutie.Incercarile stupide ale cuplului Ceausescu de a recastiga controlul multimii folosind formule ca: „Alo, alo“ sau „stati linistiti la locuile voastre“ au ramas fara de efect. Multimea a plecat pe strazi, aducand capitala, la fel ca Timisoara si alte orase importante, in dezordine. Cu trecerea timpului mai multi oameni ieseau in strada. Curand, protestatarii neinarmati si neorganizati au fost intampinati de soldati, tancuri, TAB-uri, ofiteri ai USLA si ofiteri de Securitate imbracati in haine civile. Se tragea asupra multimii de pe cladiri, strazi laterale si din tancuri. Au murit multi oameni nevinovati. Focurile de arma n-au incetat, s-au auzit pana la trei dimineata, ora la care supravietuitorii au parasit strazile. Dimineata zilei de 22 decembrie, Piata Universitatii era plina de protestatari. Au aparut in numar mai mare muncitori de la inteprinderi bucurestene. O noua incercare a lui Ceausescu de a potoli multimea a esuat Ceausescu si sotia sa Elena au fost nevoiti sa fuga din capitala cu un elicopter insotiti de doi colaboratori loiali Emil Bobu s
I Tudor Postelnicu. Pe 25 decembrie, in ziua de Craciun, sotii Ceausescu au fost condamnati la moarte de catre o curte militara ad-hoc, pentru o serie de acuzatii, printre care si genocid, si au fost executati de un pluton de executie din Targoviste. Ne amintim noi azi, sa-si aminteasca si copiii nostri- maine, nepotii si stranepotii in viitor ,ca Revolutia a pus capat comunismului , si a alungat pe cei doi Ceausescu, astfel a reintrat poporul roman in ordinea naturala.

Amintiti-va, si nu repetati greselile noastre !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
introduceti comentariul dvs