Mai întâi a fost cuvântul. Acela care deschide toate porţile sufletului. Iar apoi, spre desfătare, Dumnezeu a creat teatrul. Locul magic ce adună într-o sală lipsită de personalitate oameni de toate vârstele şi o transformă într-un loc binecuvântat, unde simţi că te înalţi sufleteşte. Câţi dintre dumneavoastră nu aţi simţit acest lucru de fiecare dată când aţi păşit într-o sală de teatru? Şi dacă acea sală este a unui teatru de revistă unde se îmbină armonios scenete, cuplete, muzică şi dans, atunci bucuria este cu atât mai mare.
Râsul ca mod de viaţă
Cu siguranţă, mulţi dintre cititorii noştri îşi amintesc de celebrul cuplu de actori Radu Zaharescu şi Horia Şerbănescu. La vremea aceea nimeni nu s-ar fi gândit că aceştia vor fi egalaţi, darămite întrecuţi. Şi totuşi s-a întâmplat. Atunci când harul actoriei i-a adus pe aceeaşi scenă pe inegalabilii Nae Lăzărescu şi Vasile Muraru. Există cineva care să nu-i cunoască, să nu-i aprecieze şi să nu fi râs măcar o singură dată la glumele lor?De multe ori avem senzaţia că-i cunoaştem de-o viaţă. Şi că ei ar fi nemuritori, pentru că ne-am crescut şi am crescut cu glumele lor. Credem de multe ori, că este dreptul nostru să-i aplaudăm, uitând de fapt că şi actorii au suficienţe ca orice om de rând şi că-n spatele zâmbetului se ascunde deseori o lacrimă.Nu, nu vreau să devin patetică ci să vă spun o poveste. O poveste despre doi actori mucaliţi: Nae Lăzărescu şi Vasile Muraru.Am ales să îi surprind pe cei doi actori pentru acest interviu în mediul lor familiar, respectiv cea de-a doua lor casă: Teatrul Constantin Tănase, teatru ce de câţiva ani este exilat pe Lipscani, clădirea sa de pe Calea Victoriei afându-se de ani buni în re-novare şi nefiind gata nici la ora actuală.Când te uiţi la cei doi actori atunci când se află împreună habar n-ai dacă vorbesc serios sau sunt puşi pe şotii mereu. Despre Nae, Vasile spune că „este un copil mai mare, plin de fel de fel de talente care scot capul, încercând ca un balaur să se sacrifice unul pe altul.”Amintinu-şi de timpurile aproape imemoriale de când s-au cunoscut, Nae îşi aminteşte că într-o zi, a găsit un băieţel cu plete şi nasul mare pe terasa de la Savoy. Un nas care avea să-l facă celebru, la fel ca vestitul Cărăbuş. „L-am întrebat pe cine caută şi mi-a spus că pe Dom’ Profesor. Era Vasile, fost student la clasa lui Dem Rădulescu. Ne-am împrietenit şi ne-am gândit să facem nişte scenete împreună. Şi aşa, stilul nostru a prins la marele public.” Cum au ajuns la Teatrul Tănase?Vasile Muraru ne destăinuie că atunci când „am absolvit, adică în 1981 au fost mai mulţi directori în sală la spectacolul de absolvire printre care şi cel de la Teatrul Ca-ssandra, directoarea de la Teatrul Giuleşti şi domnul Dinescu de la Teatrul Tănase. Şi ăsta a fost norocul meu, ţinând cont că eu veneam de la ţară şi nu cunoşteam alt act artistic decât caravana cinematografică”
Omul care a văzut moartea
Când vine vorba de teatru pe cei doi este tare greu să-i mai opreşti.Vasile Muraru a avut mulţi actori ca modele chiar fiindcă „şi-a văzut mereu lungul nasului chiar dacă a fost mare”: În perioada studenţiei mergea foarte des la teatru şi viziona o piesă şi de câteva ori.Şi fiindcă nu prea avea bani când era student, căuta să mai intre şi prin spatele scenei. Domnul Ion Besoiu care era director la Teatrul Bulandra în acea perioadă a interzis studenţilor să mai intre la spectacole. Vasile Muraru a mers la el foarte franc şi i-a spus: „dacă am fi studenţi la Politehnică, mergeam la uzina Republica să facem practică. Dar noi suntem studenţi la Actorie.” Maestrul Besoiu a început să râdă şi a dat drumul studenţilor în sală.Dacă vrei să auzi o enciclopedie de maxime, atunci musai trebuie să-l asculţi pe Nae Lăzărescu.Nae Lăzărescu este convins că românul are nevoie de umor şi de teatru ca de aer. „Shakespeare spunea că glumeţii se dovedesc profeţi. Maxim Gorki că fiecare zâmbet scoate un cui din coşciug, iar Dem Rădulescu spunea că dacă vrei să înveţi teatru, să te uiţi la o fetiţă care se joacă cu păpuşa. Atunci fetiţa este mamă. Morala? Să nu distrugi niciodată sufletul de copil din tine.” Am fost curioasă dacă mai vin tinerii la teatru. M-a convins sala arhiplină de la „Omul care a văzut moartea” în care Nae şi Vasile deţin rolurile principale. Nae are rolul unui farmacist dintr-un orăşel de provincie care candidează la primărie avându-l contracandidat pe Filimon (Alexandru Arşinel). Vasile Muraru joacă două roluri diferite, cel al unul cerşetor amărât salvat de la înec care ulterior se transformă în nepotul care-l salvează pe unchiul bogat din dizgraţie şi-l înscăunează primar.O comedie savuroasă care stârneşte hohote de râs şi aduce în faţa publicului moravurile societăţii actuale.
Familişti convinşi, împătimiţi ai scenei
Când nu sunt pe scenă, Nae şi Vasile îşi regăsesc echilbrul în sînul familiei. Nae îşi va sărbători în curând nunta de argint. Pe soţia sa a cunoscut-o pe când juca în piesa „Romeo şi Julieta la Mizil” de George Ranetti. „Eu consideram atunci că dacă faci o femeie să râdă, o cucereşti. M-am dat mare şi am luat o palmă. La propriu. Pentru că după aceea am luat-o de nevastă.” Vasile în timpul liber citeşte, joacă fotbal cu copiii sau vizitează mănăstiri.Dacă ar fi să o ia de la început acum, ambii actori tot asta ar alege fiindcă sunt nişte împătimiţi ai profesiei.Nae concluzionează cu cele trei reguli de aur ale maestrului Giugaru pe care şi le-a însuşit şi care i-au rămas adânc întipărite în minte şi în suflet:„În teatru trebuie să ştii unde vrei să ajungi, care-i calea de urmat şi cât o să te coste”.
Ana-Maria Gomboş
Râsul ca mod de viaţă
Cu siguranţă, mulţi dintre cititorii noştri îşi amintesc de celebrul cuplu de actori Radu Zaharescu şi Horia Şerbănescu. La vremea aceea nimeni nu s-ar fi gândit că aceştia vor fi egalaţi, darămite întrecuţi. Şi totuşi s-a întâmplat. Atunci când harul actoriei i-a adus pe aceeaşi scenă pe inegalabilii Nae Lăzărescu şi Vasile Muraru. Există cineva care să nu-i cunoască, să nu-i aprecieze şi să nu fi râs măcar o singură dată la glumele lor?De multe ori avem senzaţia că-i cunoaştem de-o viaţă. Şi că ei ar fi nemuritori, pentru că ne-am crescut şi am crescut cu glumele lor. Credem de multe ori, că este dreptul nostru să-i aplaudăm, uitând de fapt că şi actorii au suficienţe ca orice om de rând şi că-n spatele zâmbetului se ascunde deseori o lacrimă.Nu, nu vreau să devin patetică ci să vă spun o poveste. O poveste despre doi actori mucaliţi: Nae Lăzărescu şi Vasile Muraru.Am ales să îi surprind pe cei doi actori pentru acest interviu în mediul lor familiar, respectiv cea de-a doua lor casă: Teatrul Constantin Tănase, teatru ce de câţiva ani este exilat pe Lipscani, clădirea sa de pe Calea Victoriei afându-se de ani buni în re-novare şi nefiind gata nici la ora actuală.Când te uiţi la cei doi actori atunci când se află împreună habar n-ai dacă vorbesc serios sau sunt puşi pe şotii mereu. Despre Nae, Vasile spune că „este un copil mai mare, plin de fel de fel de talente care scot capul, încercând ca un balaur să se sacrifice unul pe altul.”Amintinu-şi de timpurile aproape imemoriale de când s-au cunoscut, Nae îşi aminteşte că într-o zi, a găsit un băieţel cu plete şi nasul mare pe terasa de la Savoy. Un nas care avea să-l facă celebru, la fel ca vestitul Cărăbuş. „L-am întrebat pe cine caută şi mi-a spus că pe Dom’ Profesor. Era Vasile, fost student la clasa lui Dem Rădulescu. Ne-am împrietenit şi ne-am gândit să facem nişte scenete împreună. Şi aşa, stilul nostru a prins la marele public.” Cum au ajuns la Teatrul Tănase?Vasile Muraru ne destăinuie că atunci când „am absolvit, adică în 1981 au fost mai mulţi directori în sală la spectacolul de absolvire printre care şi cel de la Teatrul Ca-ssandra, directoarea de la Teatrul Giuleşti şi domnul Dinescu de la Teatrul Tănase. Şi ăsta a fost norocul meu, ţinând cont că eu veneam de la ţară şi nu cunoşteam alt act artistic decât caravana cinematografică”
Omul care a văzut moartea
Când vine vorba de teatru pe cei doi este tare greu să-i mai opreşti.Vasile Muraru a avut mulţi actori ca modele chiar fiindcă „şi-a văzut mereu lungul nasului chiar dacă a fost mare”: În perioada studenţiei mergea foarte des la teatru şi viziona o piesă şi de câteva ori.Şi fiindcă nu prea avea bani când era student, căuta să mai intre şi prin spatele scenei. Domnul Ion Besoiu care era director la Teatrul Bulandra în acea perioadă a interzis studenţilor să mai intre la spectacole. Vasile Muraru a mers la el foarte franc şi i-a spus: „dacă am fi studenţi la Politehnică, mergeam la uzina Republica să facem practică. Dar noi suntem studenţi la Actorie.” Maestrul Besoiu a început să râdă şi a dat drumul studenţilor în sală.Dacă vrei să auzi o enciclopedie de maxime, atunci musai trebuie să-l asculţi pe Nae Lăzărescu.Nae Lăzărescu este convins că românul are nevoie de umor şi de teatru ca de aer. „Shakespeare spunea că glumeţii se dovedesc profeţi. Maxim Gorki că fiecare zâmbet scoate un cui din coşciug, iar Dem Rădulescu spunea că dacă vrei să înveţi teatru, să te uiţi la o fetiţă care se joacă cu păpuşa. Atunci fetiţa este mamă. Morala? Să nu distrugi niciodată sufletul de copil din tine.” Am fost curioasă dacă mai vin tinerii la teatru. M-a convins sala arhiplină de la „Omul care a văzut moartea” în care Nae şi Vasile deţin rolurile principale. Nae are rolul unui farmacist dintr-un orăşel de provincie care candidează la primărie avându-l contracandidat pe Filimon (Alexandru Arşinel). Vasile Muraru joacă două roluri diferite, cel al unul cerşetor amărât salvat de la înec care ulterior se transformă în nepotul care-l salvează pe unchiul bogat din dizgraţie şi-l înscăunează primar.O comedie savuroasă care stârneşte hohote de râs şi aduce în faţa publicului moravurile societăţii actuale.
Familişti convinşi, împătimiţi ai scenei
Când nu sunt pe scenă, Nae şi Vasile îşi regăsesc echilbrul în sînul familiei. Nae îşi va sărbători în curând nunta de argint. Pe soţia sa a cunoscut-o pe când juca în piesa „Romeo şi Julieta la Mizil” de George Ranetti. „Eu consideram atunci că dacă faci o femeie să râdă, o cucereşti. M-am dat mare şi am luat o palmă. La propriu. Pentru că după aceea am luat-o de nevastă.” Vasile în timpul liber citeşte, joacă fotbal cu copiii sau vizitează mănăstiri.Dacă ar fi să o ia de la început acum, ambii actori tot asta ar alege fiindcă sunt nişte împătimiţi ai profesiei.Nae concluzionează cu cele trei reguli de aur ale maestrului Giugaru pe care şi le-a însuşit şi care i-au rămas adânc întipărite în minte şi în suflet:„În teatru trebuie să ştii unde vrei să ajungi, care-i calea de urmat şi cât o să te coste”.
Ana-Maria Gomboş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
introduceti comentariul dvs