Trebuie să avem simţul responsabilităţii faţă de viitor!

Educaţia şi Cultura, aşa cum ­ne-am obişnuit să le percepem, vor rămâne, se pare şi anul acesta, tot cenuşăresele societăţii. Trăiesc din firimiturile scăpate printre degetele domeniilor favorizate, umblă cârpite şi sunt tratate cu dispreţul cuvenit celor care „nu produc”. Pentru educaţia, care a fost supusă de toţi miniştrii săi chinurilor unei “ reforme” bezme­tice, care naşte numai frustări şi confuzie, proiectul bugetului pe 2009 propune înghe]area salarilor pe cel pu]in şase luni, iar majorarea lor să fie făcută abia din septembrie, în trei tranşe de câte 10%, până la sfârşitul anului, au declarat miercuri surse guvernamentale. Unele unităţi şcolare ameninţă cu greva în cazul în care nu vor primii banii promişi educaţiei. Asta e…! Bugetele Educaţiei şi Culturii nu vor să se vindece de nanism nici sub noua guvernare. Bugetul educaţiei este numai 4% din PIB, cu 1,22% sub media europeană. Cel al Culturii este şi mai ruşinos: 0,15 % din PIB. Oricât de bun manager ar fi un ministru, cu aceăti bani n-ar putea decât să mimeze progresul. În fapt, cultura românească se va face tot cu căciula în mână pe la porţile sponsorilor, stând astfel sub semnul imprevizibilului. Iar şcoala românească nu va ieşii nici o iotă din mizerie. Fără condiţii de lucru normale, fără lefuri să-i motiveze şi fără o brumă de respect din partea diriguitorilor treburilor publice, dascălii săi vor face meseria cu aceeaşi lehamite. Şi asta nu ne poate lăsa indiferenţi, căci de pofta de lucru a profesorilor depinde viitorul acestei naţiuni. Nu exagerîm de fel! Cincisprezece ani de educaţie facută la mi­nima rezistenţă au efecte devastatoare. Cele mai vizibile sunt: generaţii de analfabeţi, lipsa crasă de profesionalism pe mai toate palierele societăţii, răsturnarea scărilor de valori. O naţiune se transformă într-o turmă (po­pulaţie, vorba politicienilor noştri care grăiesc adevărul fără s-o ştie) în absenţa unei bune educaţii şi nu se poate afirma fără o cultură mare. Educaţia şi cultura se hrănesc una pe alta. Sunt vitale una pentru cealaltă şi împreună pentru un popor. Faptul acesta nu este evident pentru guvernanţii noştri. Ei au faţă de educaţie şi de cultură o atitudine fariseică. În principiu, desigur sunt de acord să dea mai mulţi bani acestora. Dar când împart bugetul, le sacrifică invariabil. În situaţia de decădere morală şi spi­rituală a României de azi, prima măsură a unui guvern responsabil ar trebui să fie acordarea unui statut privilegiat educaţiei şi culturii. Nu declarativ, ci prin acţiuni concrete. Alocarea unui buget convenabil este doar prima dintre acestea.Impactul în societate al unei politici educaţionale şi culturale înţelepte ar fi covârşitor. Să nu uităm că sufletul românului a fost mutilat prin educaţia şi cultura comunistă. Asupra acestor nevoi de ameliorare au atras atenţia şi protestele dascălilor, la începutul ­anului şcolar. Din păcate, Puterea nu a înţeles să răspundă cum se cuvine la astfel de semnale. Dar nu trebuie să uitam că şi noi, simpli electori, avem partea noastră de vină, căci i-am votat pe cei care sunt astăzi la guvernare. Iar naivitatea de a fi crezut că ei sunt altfel decât precedenţii nu ne este decât circumstanţă atenuantă.

Ana PERIEŢEANU